Fructe si legume cancerigene

Cele mai frumoase mărfuri din galantar sunt si cele mai otrăvitoare * In special cele care provin din Turcia, Olanda si Israel, acolo unde se practica agricultura intensiva

Romania importa legume si fructe produse prin mijloace dubioase ce pun in pericol chiar viata consumatorilor. Multe substanţe, introduse prin tehnologii moderne in aceste produse, provoacă diverse forme de cancer, tulburări hormonale si alte grave afecţiuni organismului uman. Tara noastră importa legume cosmetizate chimic, pentru a suplini lipsa producţiei interne.

"Alimentaţia moderna se confrunta cu o sumedenie de erori - ce constau in folosirea îngrăsămintelor chimice, insecticidelor si erbicidelor, aditivilor in produse finite, a organismelor modificate genetic, zaharului, alimentelor rafinate, abuzului de carne si grăsimi, a metodelor nenaturale de conservare -, toate acestea ducând, invitabil, la modificarea indicatorilor de sănătate si la influenţarea negativa a patologiei ultimului secol", susţine dr. Pavel Chirilă in cartea "Alimentaţia echilibrata a omului sănătos", apărută la Editura National. Legumele si fructele sunt o sursa inegalabila de minerale, de care organismul uman are mare nevoie. Plecând de la acest adevăr, tehnologiile de cultivare s-au modernizat atât de mult, in scopul producerii unor recolte-record, încât multe alimente au devenit periculoase pentru sănătate, cu toate ca aspectul lor a fost perfecţionat. Aşa se face ca tara noastră importa la greu legume si fructe in special din Olanda, Turcia si Israel .

Frumoase fără gust

Suprafeţele de teren olandeze, pe care se cultiva legume si fructe, sunt incomparabil mai reduse decât ale României. Cu toate acestea, noi importam de la ei, si nu invers. Ceea ce denota ca olandezii deţin tehnologii superioare de cultivare si folosesc tratamente chimice care eficientizează producţia. Daca in cazul altor produse alimentare, oamenii prefera sa le consume (deşi cunosc faptul ca sunt pline de E-uri cancerigene), pentru ca au un aspect si un gust plăcut, in ceea ce priveşte legumele din import situaţia este puţin diferita. Sunt frumoase ca aspect, însă gustul lasă de dorit, comparabil cu cele autohtone. La fel, legumele produse in Turcia sunt aspectuoase si aromate, insa nu si gustoase. Cum cea mai mare parte a teritoriului Turciei suferă cronic din cauza lipsei de apa, denota ca se folosesc din plin soiuri de legume rezistente si se utilizează la scara industriala tratamente chimice pentru eficientizarea producţiei. Apoi, surplusul îl exporta, indiferent de anotimp, in tari ce nu se descurca prea bine la acest segment al agriculturii. Dar, cel mai inexplicabil dintre toate este importul de legume din Israel, ştiut fiind faptul ca relieful acestei tari este nisipos si stâncos. Ca sa producă legume aromate si aspectuoase, israelienii au importat pământ si l-au pus in lădiţe. Aşa au reuşit să producă astfel de alimente, ce n-au crescut niciodată in Tara Sfântă. Desigur, respectivul pământ este tratat chimic in permanenta, pentru a putea rodi.

Căpşuni iradiate. Legumele si fructele sunt tratate chimic pentru a asigura o producţie mare, pentru a rezista mai mult si a-si păstra aspectul de proaspăt in galantare. De exemplu, Romania importa căpşuni iradiate, al căror proces de coacere este stopat prin acest procedeu. Pieţele noastre au fost penetrate de lubeniţe (pepeni verzi) injectate pentru grăbirea coacerii. Acest procedeu a fost asimilat si de unii producători care activează la noi. Riscul cancerigen pe care îl presupune agricultura intensiva consta in utilizarea ingrăşămintelor chimice, cu predilecţie cele azotoase. Datorita gestionarii incorecte si abuzive a acestei tehnologii, plantele acumulează cantităţi mari de azotaţi, ce se transforma in azotiţi si apoi in nitrozamine - substanţe deosebit de cancerigene.

Roşii chimice. Gustul legumelor este conferit de prezenta sărurilor minerale intr-o proporţie mai mare ori mai mica. In legumele din import, graţie cultivării intensive, acestea conţin si o mare cantitate de glucide, obţinută prin creşterea plantelor la lumina artificiala. Pe de alta parte, cele mai multe legume importate nu sunt cultivate direct pe pământ, ca la noi, ci in ghivece ori lădiţe speciale, de unde si insuficienta sărurilor minerale, cu precădere in conţinutul tomatelor.

Din cauza stimulentelor chimice ce nu caracterizează producţia autohtona de legume si fructe, Romania reuşeşte sa obţină maximum 300 tone de roşii la hectar, in vreme ce producţia din tarile occidentale atinge si la 600 tone/ha.

Pesticidele otrăvitoare

Cornelia Ionescu , consilier la Ministerul Agriculturii , susţine ca populaţia ar trebui să evite cumpărarea roşiilor ce prezintă excrescente, deoarece coacerea acestora a fost stimulata in exces cu substanţe chimice. Din nefericire, controlul pesticidelor si al ingrăşămintelor sintetice in cultivarea legumelor si fructelor in Romania este inexistent.

Mulţi cultivatori români, pentru a combate dăunătorii si a ajuta creşterea plantelor, folosesc pesticide, fără însă a respecta cantităţile si modul de administrare prescrise. Care pesticide ajung tot mai greu in Comunitatea Europeana - datorita noilor reglementari si a tendinţei de asigurare a produselor ecologice - si tot mai uşor la noi, deoarece producătorii sunt gata sa le vândă ieftin, numai sa scape de ele. Începând cu anul 1991, Departamentul Agriculturii al SUA a monitorizat si testat alimente prelevate din România , pentru a determina nivelul reziduurilor si pesticidelor conţinute. Recent, s-a ajuns la concluzia ca nivelul acestor reziduuri depăşeşte limita de siguranţă stabilita de EPA (Administraţia pentru Protecţia Mediului). Cele mai periculoase alimente la acest capitol au fost stabilite a fi merele (motiv din care s-a recomandat consumarea lor fără coajă), sucurile de mere, fructele conservate industrial si strugurii.

Atac la creier

Specialiştii au ajuns la concluzia ca intre excesul folosirii pesticidelor si tulburările de comportament (hiperactivitatea si autismul), înregistrate in special in rândul copiilor si adolescenţilor, exista o foarte strânsă legătură. Totodată, expunerea la rezidurile pesticidelor are legătură cu dezvoltarea necorespunzătoare a creierului si a sistemului nervos.

Aceste toxine sunt bănuite a fi responsabile in apariţia diverselor forme de cancer si a unor grave tulburări hormonale. Dovleceii si castraveţii trataţi chimic conţin niveluri ridicate de pesticide cancerigene. Chiar daca anumite substanţe au fost interzise in cultivarea acestor legume, otrăvurile au rămas in sol, noile producţii fiind, de asemenea, contaminate. Alimentele din categoria legumelor si fructelor care conţin cel mai ridicat nivel al rezidurilor de pesticide sunt considerate a fi: strugurii, spanacul, roşiile, piersicile, merele si perele, dovleceii de iarna, căpşunile, bananele, mazărea, fasolea verde si broccoli. Pentru diminuarea riscurilor la care se expun, consumatorii trebuie sa înlăture coaja acelor legume si fructe bănuite a fi periculoase pentru sănătate, chiar daca in acest mod se pierd o mulţime de minerale si vitamine. Iar atunci când procedeul recomandat nu este posibil, alimentele trebuie sa fie foarte bine spălate, inclusiv cu detergenţi speciali produşi recent in Comunitatea Europeana.

Coaja e cea mai periculoasa

Dintre cele mai periculoase elemente chimice de sinteza, produse pe baza de pesticide, mentionam E 230 (difenil), E 231 (ortofenil) si E 233 (tiabendazol). Aceste pesticide, injectate in coaja fructelor, sunt utilizate pentru protejarea citricelor de mucegaiuri, boli, dăunători si păstrarea aspectului in timpul transportului si comercializării. Ele provoacă alergii in urma atingerii fructelor si chiar hemoragii interne. Un sfat pe care ni-l dau specialiştii este acela de a nu consuma coaja citricelor in diverse preparate - cum sunt prajiturile, coliva, torturile si alte dulciuri -, pentru a le aromatiza. In UE nu se foloseşte acest procedeu, motiv din care E 230, E 231 si E 233 nici n-au fost interzise. Alte substanţe de sinteza periculoase folosite in cultivarea legumelor si fructelor sunt etilena si retardanţii. Substanţa organica numita etilena este un bioregulator vegetal ce modifica creşterea, nutriţia si rezistenta organismelor, producând stimulări, inhibări sau modificări calitative ale creşterii si dezvoltării plantelor. Ea stimulează coacerea fructelor cărnoase, influenţează procesul de îmbătrânire a plantelor si inhiba diviziunea celulara. Retardantii stopează sau încetinesc creşterea organelor vegetative, in special a tulpinilor si lăstarilor laterali, stimulând înflorirea si fructificarea.