Baiatul crescut la tara si logica

Când te-ai nascut si ai crescut la o ferma, judeci lucrurile altfel decât copiii de la oras de aceeasi vârsta.


Iata o întâmplare ce dovedeste pe deplin acest adevar.

Un fermier din Queensland/Australia, bate la usa casei vecinului sau. Îi deschide un baiat de vreo noua ani. Fermierul îl întreaba:

- Tatal tau este acasa?

Pustiul raspunde:

- Nu, tata si mama sunt în oras!

- Dar fratele tau Howard, e acasa?

- Nu, e în oras cu mama si tata!

Fermierul se leagana stingherit de pe un picior pe altul.

Pustiul încearca sa îl ajute:

- Daca aveti nevoie sa împrumutati vreo unealta, pot sa va dau, eu stiu unde sunt toate. Sau poate doriti sa îi dau tatei un telefon...

Fermierul e vadit jenat:

- Stii... e vorba de faptul ca fratele tau, Howard, a lasat-o însarcinata pe fiica mea Susie.

Baiatul sta un moment pe gânduri, apoi spune:

- Da, cred ca e mai bine sa vorbiti cu tata. Stiu ca încaseaza 550 de dolari australieni pentru taur si 150 pentru vier, dar nu stiu cât o sa va taxeze pentru treaba pe care a facut-o Howard!!! :))))

Bula si deductia

Esti bolnav, Bula?


- Cum ai dedus?

- Te-am vazut iesind de la spital...

- Bun, si daca ieseam din cimitir deduceai ca-s mort?

Discutie intre un politist si un cioban

Accident cumplit pe sosea. Un autocar, in care se aflau membrii unui partid ce se intorceau de la o intrunire, s-a rasturnat intr-o curba. Politia ajunge cam dupa o ora si gaseste la locul accidentului o singura persoana - un cioban care statea linistit la marginea drumului tragand din tigara. Victimele nicaieri!!


- Bade, dar unde sunt cei care s-au rasturnat cu autocarul?

Ciobanul nu zice nimic si arata spre marginea drumului niste movilite de pamant.

- Cuuum!? Toti erau morti si 'mneata i-ai ingropat?

O miscare aprobatoare din cap.

- Si chiar n-a mai mai miscat nici unul, n-a mai spus nici unul nimic !?

- Apoi stii si 'mneata, cine sa creada in ce spun politicienii...

Discutie intre un roman si francez

Un roman, ajuns in Franta, isi ia "petit dejuner"-ul


(cafea, croissant, paine, unt si marmelada) cand un

francez, mestecandu-si nelipsita sa guma, se aseaza

langa el. Romanul il ignora in mod vadit, dar in ciuda

acestui lucru, francezul il apostrofeaza:

- Voi painea o mancati toata?

Romanul raspunde, prost dispus:

- Evident.

Francezul facand un balon cu guma:

- Noi nu. In Franta mancam doar miezul. Coaja o adunam intr-un tomberon, o reciclam, o transformam in croissant si o vindem in Romania, continua, cu o strambatura insolenta.

Romanul pastreaza tacerea.

Francezul insista:

- Voi puneti marmelada pe paine?"

Romanul:

- Evident.

Francezul, intorcand guma intre dinti si ranjind,zice:

- Noi nu. In Franta, la micul dejun, noi mancam fructe proaspete, dar punem toate cojile si ramasitele intr-un tomberon, le reciclam, facem marmelada si o vindem in Romania.

Atunci, romanul intreaba:

- Voi francezii faceti sex?

- Bine-nteles! raspunde francezul cu un zambet imens.

- Si ce faceti cu prezervativele folosite?" continua sa intrebe romanul.

- Le aruncam, bine-nteles.

- Noi nu, conchide romanul. In Romania, le strangem intr-un tomberon, le reciclam, le transformam in guma de mestecat si le vindem in Franta.

Blonda in tren

In compartimentul unui tren, un tip sta vizavi de o gagica blonda cu sani foarte mari si o fusta foarte scurta. Desi face eforturi remarcabile sa admire peisajul din Valea Prahovei, privirea ii aluneca inevitabil catre coapsele fetei. Observa cu usurinta ca tipa nu poarta chiloti si de atunci peisajul de afara devine brusc neinteresant. Tipa il observa si il ataca imediat:


- Te uiti la pasarica mea?

- Da, imi cer scuze,

- Oh nu-i nici o problema! Uita-te cu atentie ca o sa iti dea un pupic.

Intr-adevar, cu o incordare foarte naturala, buzele pasaricii fetei ii trimit tipului un sarut.

- O pot face sa clipeasca, zice tipa, si pasarica clipeste.

Femeia il invita langa ea. Tipul se muta. Femeia il intreaba:

- Ti-ar placea sa bagi doua degete in pasarica?.

La care tipu:

- Hai, las-o dracului, sa nu-mi spui ca poate sa si fluiere...

Palaria lui Ion

Ion a venit duminică la biserica şi preotului nu i-a venit să creadă. Nu-l văzuse în viaţa lui pe Ion în biserică. După slujbă, preotul l-a prins din urmă şi i-a zis:


“Ioane, mă bucur că ai venit la slujbă. Ce te-a determinat?”

Ion răspunse, “Trebuie să fiu sincer părinte, acum ceva vreme mi-am pierdut pălăria şi iubesc acea pălărie. Stiu că şi Gheorghe are una fix la fel şi ştiu că vine la biserică în fiecare duminică. Deasemenea ştiu că trebuie să şi-o dea jos în timpul slujbei şi că probabil o va lăsa în cuierul de la intrare. Aşa că urma să plec mai devreme şi să-i fur pălăria.”

Preotul, puţin mirat, continuă: “Păi Ioane, văd că nu i-ai furat pălăria lui Gheorghe. Ce te-a făcut să te răzgândeşti?”

Ion răspunse: “Păi, după ce am auzit predica despre cele zece porunci, m-am decis că nu este nevoie să-i mai fur pălăria lui Gheorghe”

Cu lacrimi în ochi, preotul i-a zâmbit lui Ion şi-i zise; “După ce am vorbit despre «Să nu furi!» te-ai decis că preferi să stai fără pălărie decât să arzi în iad?”

Ion a dat uşor din cap,

“Nu părinte, după ce aţi vorbit despre «Să nu prea curveşti!» mi-am adus aminte unde mi-am lăsat pălăria!”