Ion a venit duminică la biserica şi preotului nu i-a venit să creadă. Nu-l văzuse în viaţa lui pe Ion în biserică. După slujbă, preotul l-a prins din urmă şi i-a zis:
“Ioane, mă bucur că ai venit la slujbă. Ce te-a determinat?”
Ion răspunse, “Trebuie să fiu sincer părinte, acum ceva vreme mi-am pierdut pălăria şi iubesc acea pălărie. Stiu că şi Gheorghe are una fix la fel şi ştiu că vine la biserică în fiecare duminică. Deasemenea ştiu că trebuie să şi-o dea jos în timpul slujbei şi că probabil o va lăsa în cuierul de la intrare. Aşa că urma să plec mai devreme şi să-i fur pălăria.”
Preotul, puţin mirat, continuă: “Păi Ioane, văd că nu i-ai furat pălăria lui Gheorghe. Ce te-a făcut să te răzgândeşti?”
Ion răspunse: “Păi, după ce am auzit predica despre cele zece porunci, m-am decis că nu este nevoie să-i mai fur pălăria lui Gheorghe”
Cu lacrimi în ochi, preotul i-a zâmbit lui Ion şi-i zise; “După ce am vorbit despre «Să nu furi!» te-ai decis că preferi să stai fără pălărie decât să arzi în iad?”
Ion a dat uşor din cap,
“Nu părinte, după ce aţi vorbit despre «Să nu prea curveşti!» mi-am adus aminte unde mi-am lăsat pălăria!”
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
0 comentarii:
Trimiteți un comentariu