Scrisoare lui Gigi Becali din inchisoare

Draga mea familie,
> dragelor mioare,
> Rog scuzaţi-mi scrisul, că e cam răcoare
> Şi-mi tremură mâna… sufletul din mine…
> N-am nici masă, scaun… vă scriu stând pe vine.
>
>
> Pac-pac, cum vedeţi… zdrenţele mi-au tras-o!
> Simt că-s mic şi negru, din Burkina Faso;
> Văd, de după gratii, cum apune Soare,
> Războinicul Luminii, încet, dar sigur, moare.
>
>
> Stau ca mieluşel în celulă strâmtă,
> “Supărat îs Doamne”, un coleg îmi cântă;
> Şi vă scriu cu dor, versuri ce-s de jale,
> Plâng ca Paraziţii… “lacrimi şi fecale”.
>
>
> Plâng, că nu e drept… mare grozăvie…
> Nu-nţeleg… de ce mi se-ntâmplă mie?
> Hahalere care m-au
> încătuşat,
> Toate ştiu prea bine c-au făcut un blat.
>
> Apelez la veri, surori şi cumnaţi,
> Tot neamu` Becali, oi şi avocaţi…
> Faceţi ce îţ` face, că-i pe banii mei;
> Scoateţi-mă afară dintre derbedei!
>
> Iooo, Gigi Becali, sunt nevinovat,
> Că pe proştii ăia nu i-am sechestrat!
> Papagalii dracu`… hoţi de meserie;
> Ei în libertate… io fac puşcărie!
>
> Pân-o fi să ies, vă scriu în răvaş,
> Să-mi aduceţi slană, ceapă şi un caş,
> Că-ăştia bagă-n mine ceai şi marmeladă
> Şi nu vreau stamina ca în jos să-mi cadă.
>
> Rog să îmi aduceţi şi-un televizor,
> Că-s sătul
> de table şi privit în gol;
> La barbut îs AS, i-am făcut pe toţi…
> Chiar de-am în celulă cei mai trei din hoţi!
>
>
> Mai am o problemă, care mă cam doare,
> Îi vorba de cele zece dragi mioare…
> Să le-aveţi de grijă, nu uitaţi de ele,
> C-altfel ies de-acilea şi daţi de belele.
>
> Mergeţi şi la Athos, faceţi rugăciune,
> Zdrenţele cu Dracu, Dumnezeu cu mine.
> Pac-pac, asta-i tot, vă salută Jiji;
> Om cu steaua-n frunte… şi în fruntea ligii!